Vi s-a întâmplat vreodată să dați peste ceva (o carte, o experiența, o persoană) și să vă dați seama că este exact ceea ce ați câutat toată viața fără să fi fost constienți de aceast lucru? E o experiență puțin răsturnată în care răspunsul aduce revelația căutarii și nu invers.
Mie mi s-a intamplat asta când l-am întâlnit pe Osho, evident nu in carne si oase căci, la momentul la care eu am pus piciorul pe pamantul misterioasei Indie, Osho demult își încetase vizita de curtoazie pe acest Pământ. A lăsat totuși în urma, drept moștenire un ashram si o cantitate impresionantă de prelegeri atingând aproape toate marile teme ale filosofiei indiene. Într-un fel nu e de mirare, având în vedere că Osho a fost profesor de filosofie la Universitatea din Mumbai…un timp, până când a fost considerat afară din toate tiparele si neputând să fie categorisit a fost invitat politicos să iși caute altă vocație. Si pâna la urmă, bine că s-a întamplat așa pentru că vocatia lui Osho nu a fost aceea de filosof ci, de mistic.
Si aici e diferența intre Mircea Eliade (marele nostru istoric al religiilor) si Osho. Eliade se mulțumește să descrie erudit și în detaliu riturile si credinețle indiene, dar rămane undeva la marginea textului, îl redă, dar nu-l comentează, nu intră în profunzime. La capătul lecturii lui Eliade rămâi cu povestea, dar constați cu tristețe că ți-a scăpat esența.
Că lui Eliade nu-i scăpase esența noi o știm prea bine din memoriile lui în care povestește despre cele 6 luni petrecute „într-o coliba din Himalaya” unde a experimentat îndrumat de un guru ascet cele câte le învățase dogmatic sub îndrumarea lui Dasgupta. Cu toate acestea Eliade se dovedește zgârcit, refuză ăa dea detalii ale experiențelor traite iar, sub pretextul jurământului de tăcere care îl legă de maestrul său, nu oferă niciun detaliu tehnic care ar fi putut duce la reproducerea metodelor învățate de el.
Pâna la urmă, și Eliade a fost un erudit al epocii sale, ajuns in India la 23 de ani, nu a dorit poate să-și riște credibilitatea și viitorul punând în scris niște experiențe de care, în cel mai bun caz, contemporanii săi ar fi râs cu poftă. Dar tocmai detaliile acestea tehnice le căutam eu cu ardoare, 70 de ani mai târziu, la momentul adolescenței mele când citeam cu înfrigurare orice carte despre yoga si meditație care îmi pica în mâna.
Se zice, si pe bună dreptate, că toate se întâmplă la timpul lor și că atunci când învățăcelul este pregătit apare si profesorul. Baza invatata de la Eliade a avut nevoie de aproape 20 de ani ca sa se absoarba, sa se marineze, pana cand a venit momentul in care am fost pregartita sa trec la pasul urmator caci, dupa cum orice student stie…teoria ca teoria dar practica ne omoara!
Asa cum Eliade imi calauzise pasii adolescentei, la o varsta putin mai coapta (!) l-am intalnit pe Osho. Scrierile lui sunt mult mai la obiect, mult mai precise, cu detalii tehnice atat de amanuntite ca si prost sa fi (vorba vine!) tot pricepi cum sa le pui in practica.
Mai mult decat atat, odata cu „epoca” Osho am iesit si din frica. In adolescenta prinsesem frica acestor metode de meditatie care se transmiteau misterios numai de la maestru la discipol si se practicau numai sub stricta supraveghere altfel supunandu-te riscului de a te pierde pe tine insuti.
Mi-am dat seama mai tarziu ca acest „a te pierde pe tine insuti” e de-a dreptul relativ, mai ales avand in vedere ca majoritatea dintre noi suntem atat de departe de noi insine ca mi-e greu sa inteleg ce am mai avea de pierdut.
Poate ca singurul amanunt asupra caruia Osho este de-a dreptul dogmatic este responsabilitatea individului pentru proporia dezvoltare cu accentul cazand pe aproape o obligatie spirituala de a medita. Pentru Osho, pare a exista un singur dicton care ar suna cam asa: „Mediteaza si fa ce vrei!” Nu exista riscuri, ci numai beneficii si daca cumva te pierzi pe parcurs, cum spuneam mai sus, nu e prea mare pierdere!
Pentru mai multe informatii despre Osho si carti de Osho vizitati: www.osho.com
Pentru informatii despre viata si opera lui Mircea Eliade vizitati: https://en.m.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade
